Indicii suficient de irelevante ale prezentei doamnei O
>> duminică, 15 noiembrie 2009
d-na O se lasa cu greu purtata de picioarele prelungi , umbrite de ciorapii de matase pe care dunga neagra isi urmeaza treseul,
serpuind concupiscent in ascunderea genunchiului si pana in departate pierderi de coerenta…
d-na O are un aer obosit de-a dreptul seducator,
mulandu-si perfect trupesa umbra chanel- parfumata
pe scarile ce promiteau urcarea la mansarda…
D-na O , cu gesturi de-o largime menita sa cuprinda toate deschiderile de usa din lume,
scoase cheia din poseta si-o potrivi in locasul ingust si complice al ascunderii ,
ce dintr-o data se umplu de lumina de pe coridorul imbibat de culori jilave …
D-na O intra si cu mana pe interupator alunga lumina coridorului ,
aprinzand un bec firav peste aceasta..
Pasind spre patul din fier forjat negru, d-neiO ii aluneca pantoful drept ,
apoi stangul ii ramane in urma cu un pas…
rochia de-un rosu captiv cedeaza sub razvratirea erecta a sanilor
…apoi isi abandoneaza goliciunea alb-perfecta in asternut
precum un pictor ce-si rastigneste pe panza virgina lumina ochilor...
Iar visul n-are cum sa refuze a-si lega pasii de noaptea d-nei O…
*
In dimineata zilei, in mansarda d-nei O , o pereche de pantofi cu toc cui, o rochie rosie si –un chistoc purtand gust de femeie puteau fi zarite prin fereasta sparta ce tinea loc de tavan …in tot acest timp.
